Respectă-te!

Corpul meu este un templu.
Nicicând nu am suportat femeile cu viziune elegiacă asupra corpului lor.
“Ah, da, eram frumoasă când eram tânără, dar cine mai are timp acum?..”
TU, TU ai timp. Dacă tu nu ai, cine atunci? Multe mame singure acuză întreţinerea familiei ca impediment, şi faptul că nu se pot îngriji, nu au timp, nu au fonduri. Fii conştientă de importanţa existenţei tale.
Eu nu prea ma machiez. Aţi fii surprinse câte reacţii pozitive primesc la asta. Mascara, ruj, parfum. În rest, duşuri dese, epilări şi deodorant. Sunt bugetară, aşadar nu îmi pot crea o garderobă numai din haine de firmă. Corpul meu este cel mai mare atu pe care îl am, şi îl valorific cu bani puţini. Dar nu asta vă învăţ acum. Sigur că se poate, nimic nu este imposibil, dar dacă respectul lipseşte, şi îngrijirea lipseşte.
Respectul NU înseamnă:
Să îl storci de bani ca să îţi cumperi tu inutilităţi.
Să fi cea mai mesfistofelică din firmă, pentru a-ţi impune autonomia.
Să faci comentarii răutăcioase, să te aliezi cu unii calomniindu-i pe ceilalţi.
Să te dai bine pe lângă şef.
Să ai principii absurde, egocentriste şi meschine.
Respectul înseamnă să impui prin statură (impozantă), cultură (lecturi şi evenimente culturale), prezenţă de spirit, conversaţie fructoasă.
Respectul înseamnă să asculţi şi să analizezi ce spune celălalt, nu să te gândeşti ce urmează să spui tu.
Respectul înseamnă să conştientizezi câteva elemente de bază. Corpul, inima şi mintea ta, îţi aparţin în exclusivitate ţie, şi cum beneficiezi de ele, în al cui interes, este strict meritul – sau vina ta! Ideal ar fi bineînţeles, să le fructifici în avantajul tău.
Atenţie! Asta nu înseamnă să fi mironosiţă în pat.
Femeia trebuie să fie Doamnă în societate, Gospodină în bucătărie, Curvă în dormitor. Cei ce au beneficiat de compania mea sentimentală ştiu ce am înseamnă asta. Pentru că respectam criteriile sus-pomenite.
Cu părere de rău mă gândesc la viitoarele lor pasiuni. Am ridicat nişte standarde foarte sus, şi cred că le vor da ceva de furcă încercând să le atingă.
Dacă în societate sau chiar în propria sufragerie, urmele unor norme morale şi sociale mai există, în pat totul dispare. Acolo întrupăm instinctele noastre animale, şi ne bucurăm de ele la maxim (asta înseamnă că nu faci calculele pentru bugetul pe luna asta când ar trebui să ai orgasm).
Ultimul Romeo de care m-am bucurat, îmi cumpăra flori săptămânal. Din trei motive simple.
1.Prietenii lui mă iubeau – conversez pe orice temă, cu plăcere.
2.Gătesc divin.
3.Sunt deschisă la blowjob, 69, anal, menage-a-trois, voyeurism, role-playing şi jucărele.
Dacă tu nu îţi poţi oferi singură orgasm, cum vrei să o facă alţii?
Şi dacă vă întrebaţi de ce ne-am despărţit, e pentru că a plecat să muncească în State. Aici nu era apreciat la nivelul lui intelectual, şi a realizat asta la timp. Eu îmi iubesc oraşul, nu aş putea să mă despart şi de el- bărbatul din umbră ce a asistat la toate aventurile mele.
En fin, am să vă las o replică pe care eu am citit-o la 14 ani. La momentul respectiv n-am înţeles-o. Însă mi-a devenit principiu.

Intr-o scurta conversatie, un barbat intreaba o femeie:
– Ce tip de barbat cauti?
Ea ramase un moment tacuta, il privi in ochi si ii zise:
– Vrei sa stii intr-adevar?
El raspuse: Da!
Atunci incepu sa zica:
Fiind femeie sunt in pozitia de a-i cere barbatului ceea ce eu nu pot face pentru mine. Platesc facturile, ma ocup de casa, merg la supermarket, fac cumparaturi si totul fara ajutorul unui barbat…
Imi pun intrebarea:
– Ce poti tu sa aduci in viata mea?
Barbatul ramase privind. Gandea cu siguranta ca este vorba de bani.
Ea, stiind ce gandeste el, spuse:
– Nu ma refer la bani. Am nevoie de mai mult. Am nevoie de un om care sa lupte pentru perfectiune in toate aspectele vietii.
El isi incrucisa bratele, se aseza in fotoliu si privind-o ii ceru sa explice mai in detaliu.
Ea zise:
– Caut pe cineva care sa lupte pentru perfectiune mentala, pentru ca am nevoie de cineva cu care sa conversez si care sa ma stimuleze din punct de vedere intelectual. Eu nu am nevoie de cineva simplu din punct de vedere mental. Am nevoie de cineva suficient de sensibil ca sa inteleg prin ce trec eu ca femeie, dar suficient de puternic ca sa ma incurajeze si sa nu ma lase sa cad. Caut pe cineva pe care sa il respect ca sa pot sa fiu “ascultatoare”. Nu pot sa fiu asa cu cineva care nu poate sa isi rezolve singur problemele. Eu caut un barbat care se poate ajuta pe sine insusi pentru a ne ajuta reciproc. Cand termina se uita la el si il vedea foarte derutat si intrebator.
El ii zise:
– Ceri mult.
Ea raspunse:
– Valorez mult.

Friend Zone

Un alt subiect controversat. Prietenia strânsă între sexe. Să ne înţelegem: nu există.
Da, ştiu, cele care au un prieten foarte bun o să zică “nu-i adevărat”.
Am avut şi eu “prieteni adevăraţi”. Până la urmă cineva a călcat greşit şi s-a amorezat, distrugând prietenia.
O să vă dau un indiciu: Uitaţi-vă la toate stand-up sketch-urile făcute de bărbaţi. TOATE ne explică ce vor ei de la femei. Şi nu, nu este prietenie. Nu mai auziţi doar ce vreţi, ci şi ceea ce trebuie. Ştiu, nu vă place.
Cât despre femei…nu numai că am auzit asta spus de un bărbat, dar fiţi sincere, aşa e!
Prietenii sunt un fel de soluţie de rezervă când iubitul te-a rănit.
Ştii că e singurul bărbat de pe Planetă în faţa căruia poţi să blestemi liniştită toată rasa masculină, şi el va fi de partea ta.
Draga mea, îmi pare rău că trebuie să îţi frâng idealurile despre Prietenul Perfect, dar există doar două cazuri în care bărbaţii se lasă baltă unii pe alţii: pentru o femeie, sau dacă sunt homosexuali.
Nu, nu îi plac pisicuţele, şi în nici un caz nu vrea să te ajute la cumpărături de bună voie.
Bărbaţii au unele trăsături în comun, specifice sexului. O însuşire principală este neplăcerea provocată de “treburile femeieşti”. Nu, nu l-ai prins tu de picior pe Dumnezeu şi ai dat de singurul bărbat care înoată împotriva curentului de dragul prieteniei voastre. Oricât de minunat ar suna, e o iluzie în care uneori ne complacem.

Cât despre combinaţia fatală relaţie de amor-prietenie, am de dat un singur sfat: “Kids, don’t try this at home!”
Nu te cupla cu prietenul cel mai bun. Ştie când minţi. Ştie ce îţi place şi cum. Descoperirea “marilor mistere” din primele luni al relaţiei va fi inexistentă, voi deja cunoscându-vă reciproc intrinsec. Şi monotonia se va instala din prima săptămână (după ce treceţi de Awkward Zone), ca să nu mai zic – nici vorbă de întâlniri.
Şi nu, nici nu se pune problema, după ce s-a terminat, să “rămâneţi prieteni”. Ca să ce? Să vă întâlniţi la o cafea şi să vă povestiţi ultimele cuceriri?
Un film bun pe tema asta este “When Harry met Sally”. Însă nici acolo nu trebuie să luaţi totul de-a gata, cum ar fi finalul. Tocmai am explicat de ce. Treci prin filtrul minţii, şi înţelegi.

Da Capo al fine, vizionaţi şi învăţaţi:

Misterul – lovitură sub centură

Mie nu îmi plac site-urile de socializare. Nu dau date despre mine pe Internet. Un bărbat mi-a arătat odată cum se poate afla maternitatea la care s-a născut mama mea, dacă ai numele meu.
Într-adevăr, am făcut câteva teste. Da, pe Internet chiar poţi afla multe.
Iar într-o relaţie, asta distruge tot misterul.
Dacă te apuci să completezi toate secţiunile pe un site de socializare, deşi la început crezi că uşurezi munca altuia, rezumându-te în câteva cuvinte, înlături orice urmă de mister.

În dormitor am un paravan. Mă schimb după el, indiferent dacă sunt singură sau în compania cuiva. Nu e pudoare. Pudoarea se manifestă când faci sex cu lumina stinsă. Mă schimb după paravan pentru că am parte de un moment intim cu corpul meu. Înlătur masca de zi cu zi, publică(hainele), şi intru într-o sferă mult mai intimă a existenţei mele, căminul meu şi costumaţia mea favorită – costumul Evei. Se subînţelege că detest vestiarele publice.

Nu înţeleg site-urile de socializare. Vrei să îţi faci cunoştinţe noi? Mergi la film, şi intră în vorbă cu spectatorii după film: Ce părere au avut, cum li s-a părut?
Du-te la o cafenea. Mergi la un concert.
Eu nu m-am dat în vânt după socializat niciodată. Oriunde mă duc, lumea (bărbaţi şi femei) vin la mine. Şi în afară de asta, mă învârt în multe sfere, extrem de diferite.
Nu cred că avem nevoie de socializat pe Internet. Este o unealtă pentru extras informaţii, şi simplificat comunicarea. Nu pentru a-ţi crea prieteni noi.
Ştiţi cum se zice. Dacă te plictiseşti când eşti singur, înseamnă că nu ai o companie prea plăcută.

Cum am început

Evident, a început cu un băiat. Dar nu despre el vă povestesc acum.

Blogul acesta a apărut după ce o dorinţă de-a mea mai veche a devenit reală.
Am vrut să văd ce e dragostea. Şi am văzut. Sinceră să fiu, cred că am văzut mai mult decât voiam.
După ce am văzut, am analizat (sunt zodia Fecioară, o, Cinică Ironie!), am băgat la cap, şi am înţeles, am decis să fiu productivă.

În mediul în care lucrez, văd adolescente îndrăgostite. Care îl găsesc pe Făt-Frumos cel mult căutat (Doamne, 17 ani sunt o eternitate, când ai 18, nu?), şi se dăruiesc trup şi suflet.

Ca după 2 luni să îşi dorească să îl omoare.

Am cunoscut cupluri fidele unul altuia până la ultima suflare. Şi cupluri ce au trăit în minciună toată relaţia.

Exista atâtea teorii despre dragoste, şi toate se contrazic. O să le distrugem, una câte una, şi o să stabilim nişte idei de bază pe care să lucrăm.
Deşi este scris de o femeie, nu vă aşteptaţi la un blog plin de romantism. Unii spun că sunt insensibilă. Nu sunt. Altfel, ucideam până acum. Dar mă gândesc la persoanele care cunoscute lor şi susţin că “îi iubesc”. Sau mă rog, ce sentiment încearcă ele să imite.
Am respect pentru mamele lor. Mamele sunt cele mai crude animale de pradă existente, în fruntea lanţului trofic, înainte de rechini. Şi eu îmi respect duşmanii.

Bărbaţii vor arunca roşii în putrefacţie peste blogul meu. Femeie, ce ştii tu. Vedeţi voi, aici e cheia. Eu privesc din ambele puncte de vedere, ale bărbatului şi femeii. Dragostea nu este democraţie. Şi nici acest blog.