Acest video mă reprezintă în totalitate. M-am lovit în ultimii ani de multe reacţii superficiale. Da, teoria asta este reală. În dulapul meu e cimitirul Westwood Village Memorial Park! Vorbesc şi zboară un pelvis!
Acum, lăsând gluma la o parte. Am primit replici:
-Tu?? Să lipseşti o zi? Ah ce glumă bună!
-Ia, nu mă-nnebuni, ce ai făcut tu aşa dubios? *insert ironic tone here*
-Nu te supăra, doamna aceea are vreun necaz?
-Eşti cam insociabilă, sau introvertită poate?
Mă simt ca un muncitor al uzinelor Ford după restructurare. Am deşurubat aceeaşi piesă atâţia ani, încât dacă mai văd piesa respectivă încă odată, susţin că nu ştiu ce este acest obiect suspect.
Aşa şi cu socializarea, cu “împrietenitul”. Am cunoscut atâţia oameni ciudaţi, încât nu mai vreau să cunosc pe nimeni! M-am lăsat citită precum un pliant (nu o carte!), şi aruncată la primul coş, încât nu am de gând să mai destăinui nimic. Nu, nu vreau să ştiu nimic despre tine, şi nu am de gând să îţi împărtăşesc nimic din viaţa mea.
She’s to keep to two subjects: the weather and everybody’s health.
Detest concluziile pripite. De asta analizez oamenii. Dacă le observi comportamentul, ai putea să ai creezi imaginea unei ceţi existenţiale a lor, însă nicicum să pătrunzi cu privirea prin ea.
Astăzi a fost o zi interesantă. M-am reîntâlnit cu prietenii din copilărie. A fost atât de ciudat când ei au povestit două lucruri pe care le-au făcut în toţi aceşti ani, iar eu nu ştiam de unde să încep. Până la urmă am renunţat, am aruncat două informaţii generale.
Nu există femei timide. Există femei extrovertite, care vorbesc mult, şi nu spun nimic, şi femei introvertite, care tac, şi spun atât de multe.
Leave a comment
No comments yet.
dragostesauiubire.wordpress.com 
Leave a comment